Stare Civilă

Nașteri

Formulare:

INREGISTRAREA NAŞTERII COPIILOR NOU-NĂSCUŢI

Cum şi unde se face înregistrarea naşterii

Întocmirea actului de naștere se face de către SPCLEP/Primăria în a cărei rază s-a produs evenimentul.
Au obligația de a face declarația de naștere oricare din părinți, sau medicul, persoanele care au fost de față la naștere, asistentul social sau persoana cu atribuții de asistență socială din cadrul unității sanitare unde a avut loc nașterea, oricare persoană care a luat cunoștință despre nașterea copilului.
Prenumele declarat la data înregistrării nașterii nu poate fi format din mai mult de trei cuvinte

Termenul pentru declararea și înregistrarea nașterii copilului:

30 zile de la data nașterii, pentru copilul născut viu și aflat în viață,
3 zile de la data nașterii, pentru copilul născut mort,
24 ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înlăuntrul termenului de 30 zile,
30 zile pentru copilul găsit sau părăsit de mamă în maternitate/unități sanitare.
Când declarația de naștere a fost făcută după expirarea termenului de 30 de zile de la data nașterii, pentru copilul născut viu și aflat în viață , dar nu mai târziu de un an de la naștere, întocmirea actului de naștere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază/circumscripție consulară s-a produs evenimentul, în termen de până la 30 de zile de la data solicitării

Documente necesare când părinţii sunt căsătoriţi

certificatul medical constatator al nașterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ștampila unității sanitare, semnătura și parafa medicului;
actele de identitate ale ambilor părinţi, în original şi fotocopii
certificatul de căsătorie al părinților copilului, în original și fotocopie, iar dacă aceștia poartă nume de familie diferit, declarația scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul, semnată de ambii părinți în fața ofițerului de stare civilă sau a notarului public.

Documente necesare când părinţii nu sunt căsătoriţi

certificatul medical constatator al nașterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ștampila unității sanitare, semnătura și parafa medicului
actul de identitate, aflat în termen de valabilitate, al mamei şi al tatălui, dacă recunoaşte copilul
declarația de recunoaștere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de tată, însoțită de consimțământul mamei, în fața ofițerului de stare civilă,
dovada discernământului la momentul recunoașterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice, în cazul în care tatăl copilului este minor ; în acest caz minorul trebuie însoţit de unul dintre părinţi sau de tutore
certificatul de naștere al mamei, precum și actul de identitate al reprezentantului legal al acesteia sau al declarantului, în cazul în care ambii părinți au vârsta sub 14 ani sau în cazul în care mama are sub 14 ani iar tatăl nu recunoaște copilul
declarația scrisă semnată de ambii părinți, dată în fața ofițerului de stare civilă sau a notarului public, referitoare la prenumele copilului, în situația în care prenumele din cuprinsul certificatului medical constatator al nașterii este diferit de cel declarat
declarația părintelui care declară nașterea, dată în fața ofițerului de stare civilă, referitoare la domiciliul copilului, în situația în care părinții au domicilii diferite.

Dacă nu există certificat medical constatator al nașterii

actul de naștere se întocmește pe baza celorlalte documente prevăzute mai sus, a expertizei medico-legale cu privire la data nașterii, în format an, lună, zi și sexul persoanei, și a declarației de recunoaștere a mamei potrivit art. 408 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.

în lipsa declarației de recunoaștere a mamei, actul de naștere se întocmește fără a se completa rubricile referitoare la părinți. În acest caz, numele de familie și prenumele se stabilesc prin dispoziție emisă în termen de 5 zile de la data solicitării de către primarul unității administrativ–teritoriale unde se înregistrează nașterea

În situația în care unul din părinți sau ambii sunt cetățeni străini sau apatrizi

Sunt necesare documentele prezentate mai sus, precum și următoarele:

Pașaportul părintelui cetățean străin sau apatrid, respectiv actul de identitate al părintelui cetățean al statelor membre ale Uniunii Europene/Spațiului Economic European/Confederației Elvețiene, sau, după caz, documentul de identitate emis de Inspectoratul General pentru Imigrări,
Traducerea legalizată a filei din documentul de identitate care conține datele de identificare ale persoanei, dacă documentul nu conține date înscrise prin utilizarea alfabetului latin,
Declarația notarială a titularului documentului de identitate, cu privire la numele de familie și prenume, în situația în care din documentele străine nu rezultă în mod distinct care sunt acestea,
Certificatul de căsătorie al părinților înregistrat în registrele de stare civilă române, dacă unul din părinți este cetățean roman,
Certificatul de căsătorie și traducere legalizată, apostilate/supralegalizate, dacă ambii părinți sunt cetățeni străini,
În situația în care declarantul este cetățean străin, necunoscător al limbii române ori persoană cu handicap auditiv sau surdocecitate, la depunerea documentelor necesare înregistrării nașterii se va folosi interpret autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual și al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

La înregistrarea nașterii copilului în lipsa actului de identitate al mamei

Declarantul prezintă documentele sus-menționate, după caz, precum și:

Documentul întocmit de reprezentantul poliției cu ocazia verificărilor efectuate la solicitarea unității sanitare în care a avut loc nașterea, cu privire la datele de identificare a mamei, și a verificărilor în registrele de stare civilă sau în Registrul național de evidență a persoanelor.

La înregistrarea nașterii copilului în cazul în care nașterea mamei nu este înregistrată în registrele de stare civilă

Declarantul prezintă documentele sus-menționate, după caz, precum și:

Declarația scrisă a uneia din persoanele prevăzute la art. 16 din Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit Anexelor 191 sau 192 din Hotărârea nr. 64 din 26 ianuarie 2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă
Procesul-verbal privind identitatea declarată de mamă semnat de reprezentantul DGASPC, de reprezentantul poliției și de cel al unității sanitare,
Certificatul medical constatator al nașterii,
Actul de identitate al declarantului,
În acest caz, numele de familie și prenumele copilului se stabilesc prin dispoziție emisă în termen de 5 zile de la data solicitării de către primarul unității administrativ-teritoriale unde se înregistrează nașterea.
Dacă declarația privește un copil din afara căsătoriei, iar recunoașterea paternității are loc în momentul declarării nașterii, datele privind tatăl copilului se înscriu în rubricile corespunzătoare din cuprinsul actului de naștere ce se întocmește.

Naşterea unui cetăţean român s-a produs în străinătate şi nu a fost înregistrată la autoritățile locale/misiunea diplomatica ori oficiul consular al României, sau a fost înregistrată cu date nereale privind identitatea părinţilor

Certificatul medical constatator al nașterii emis de autoritățile străine / certificatul de naștere emis de autoritățile străine, traduse și legalizate, apostilate/supralegalizate, după caz,
Rezultatul verificărilor efectuate prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe-Departamentul Consular,
Dacă în urma verificărilor s-a constatat că nașterea a fost înregistrată cu date nereale, ofițerul de stare civilă/personalul cu atribuții de stare civilă stabilește în ce anume constă diferența dintre datele consemnate în actul înregistrat și datele de identificare reale ale părinților copilului, pe bază de documente și declarații ale persoanelor care pot da relații, inclusiv ale părinților copilului, date în fața ofițerului de stare civilă/personalului cu atribuții de stare civilă sau notarului public.
In lipsa certificatului medical constatator al nasterii eliberat de autoritatile medicale straine se solicita in mod obligatoriu declaratia de recunoastere a mamei potrivit art 408 din Legea 287/2009, republicata , cu modificarile si completarile ulterioare si expertiza medico-legala cu privire la data nasterii , in format an, luna,zi si sexul persoanei.

Filiatia fata de parinte/parinti se poate stabili ulterior :

Prin declaratie de recunoastere data sub forma autentificata de notarul public sau in fata ofiterului de stare civila,
In baza hotararii judecatoresti definitive privind stabilirea maternitatii/paternitatii, caz in care se aplica pe marginea actului mentiunea corespunzatoare.

În acest din urmă caz, întocmirea actului de naștere se face de către SPCLEP/Primăria în raza căreia are domiciliul unul din părinți/persoana majoră.

Înregistrare căsătorii

Formulare:

Vârsta legală pentru a se putea căsători este de 18 ani.
Prin excepţie, pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători.

Procedura inregistrării căsătoriei

Căsătoria se încheie de către ofițerul de stare civilă la sediul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor, al primăriei în a cărei rază de competență teritorială își are domiciliul ori reședința unul dintre viitorii soți sau, după caz, la un sediu destinat acestui scop, stabilit de primarul unității administrativ-teritoriale respective .
Declarația de căsătorie se face personal de către viitorii soți, în scris, la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, la primăria competentă, misiunea diplomatică ori oficiul consular unde urmează a se încheia căsătoria. În declarația de căsătorie, viitorii soți vor arăta că nu există niciun impediment legal la căsătorie și vor menționa numele de familie pe care îl vor purta în timpul căsătoriei, precum și regimul matrimonial ales.
În cazul în care unul dintre viitorii soți nu se află în unitatea administrativ-teritorială unde urmează a se încheia căsătoria, el poate face declarația de căsătorie la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria din cadrul unității administrativ-teritoriale pe raza căreia se află domiciliul sau resedinta, care o va transmite, în termen de 48 de ore, la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria din cadrul unității administrativ-teritoriale unde urmează a se încheia căsătoria.
Căsătoria se încheie începând cu a 11-a zi de la depunerea declarației de căsătorie .
In acest termen se cuprind atât data afisarii declaratiei de căsătorie, cât şi ziua în care se oficiază căsătoria.

Acte necesare – pentru cetăţenii români

Odată cu declarația de căsătorie viitorii soți prezintă următoarele acte:

Actele de identitate (buletinele/cărţile de identitate) in original si in copie ;
Certificatele de naştere in original si in copie;
Certificatul medical privind starea sănătății întocmit pe formular-tip, care trebuie să poarte numărul de înregistrare, data certă, sigiliul/ștampila unității sanitare, semnătura și parafa medicului.
Certificatele medicale sunt valabile 14 zile de la data emiterii și trebuie să cuprindă mențiunea expresă că persoana se poate sau nu se poate căsători.
Certificatele medicale emise de instituții medicale în străinătate pentru uzul misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale României trebuie să conțină toate rubricile și să fie însoțite de traducerea în limba română legalizată, cu apostilă sau supralegalizare, după caz;
Documente, în original și în copii, traduse și legalizate ori certificate de ofițerul de stare civilă, din care să rezulte desfacerea căsătoriei anterioare, dacă este cazul.

Aceste documente pot fi:

Certificatul de despărțenie sau de divorț, eliberat în perioada 1951–1960;
Certificatul de naștere sau de căsătorie, cu mențiunea de desfacere a căsătoriei;
Sentința de divorț rămasă definitivă și irevocabilă; pentru divorțul pronunțat în intervalul 8 octombrie 1966–31 iulie 1974, aceasta trebuie să poarte mențiunea că a fost înscrisă în actul de căsătorie în termen de două luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Căsătoria dintre un cetăţean român şi un cetăţean străin

Acte necesare:

certificatele de naştere (al cetăţeanului român şi al celui străin – apostilat în ţara din care provine (după caz), tradus şi legalizat în România;
actele de identitate (cartea de identitate- pentru cetăţeanul român şi paşaportul/ cartea de identitate-pentru cetăţenii U.E.);
certificatul medical prenupţial, pentru ambii soţi, eliberat de medicul de familie al cetăţeanului român;
dacă viitorii soţi nu se află la prima lor căsătorie, dovada desfacerii/încetării căsătoriei anterioare (sentinţă de divorţ – definitivă şi irevocabilă, apostillată în ţara din care provine (după caz) însotita de traducerea in limba romana, legalizata -în cazul cetăţeanului străin/ certificatul de deces);
dosar tip (declaraţia de căsătorie);
Ofițerul de stare civilă poate încheia căsătoria între cetățeni străini sau între aceștia și cetățeni români numai dacă, pe lângă actele prevăzute mai sus, viitorii soți cetățeni străini prezintă dovezi eliberate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale țărilor ai căror cetățeni sunt, din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile de fond, cerute de legea lor națională, pentru încheierea căsătoriei.
Cetățenii statelor cu care România a încheiat tratate/convenții/acorduri de asistență juridică în materie civilă sau de drept al familiei, precum și cetățenii statelor care nu au misiune diplomatică acreditată în România fac dovada îndeplinirii condițiilor de fond cerute de legea lor națională pentru încheierea căsătoriei, cu documente justificative eliberate de autoritățile competente ale statului de cetățenie.
Documentele prevăzute mai sus trebuie să fie însoțite de declarații notariale ale viitorilor soți din care să rezulte că îndeplinesc condițiile necesare încheierii căsătoriei în România

Documentele administrative emise de autorităţile străine precum şi traducerile acestora care sunt făcute la un notar public din străinătate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

documentele eliberate de instituţii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga la care România a aderat, trebuie să aibă aplicată APOSTILA (se aplică pe spatele certificatului sau o anexă la certificat, în străinătate, de regulă la Prefectură sau Tribunal);
(lista statelor semnatare ale Conventiei de la Haga o puteţi regasi aici
documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate:
Regasiti aici lista tarilor cu care Romania a incheiat astfel de conventii
documentele care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute mai sus, se supralegalizează în conformitate cu prevederile art. 162 din Legea nr. 105/1992 (exemplu IORDANIA, ALGERIA)

Căsătoria minorilor care au implinit 16 ani – cerinţe speciale

În situația încheierii căsătoriei în cazul existenței unor impedimente rezultate din condițiile de vârstă, minorul care dorește să se căsătorească formuleaza o cerere la D.G.A.S.P.C. de la locul de domiciliu în vederea obținerii autorizării prevăzute la art. 4 alin. (2) din Codul familiei.
Cererea trebuie să fie însoțită de :
certificatul de naștere in copie legalizată sau certificată de ofițerul de stare civilă,
ancheta socială întocmită de autoritatea tutelară de la domiciliul solicitantului,
avizul dat de medic.
Avizul medical trebuie să fie prealabil încuviințării părinților ori, după caz, a tutorelui și autorizării D.G.A.S.P.C..Avizul medical nu înlătură prezentarea certificatelor medicale privind starea sănătății prevăzute de dispozitiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Încuviințarea căsătoriei minorilor de către părinți ori, după caz, de către tutore se face printr-o declarație dată la S.P.C.L.E.P. sau primăria competentă odată cu declarația de căsătorie.
Dacă părinții ori, după caz, tutorele locuiesc/locuiește în altă localitate decât cea în care se încheie căsătoria, încuviințarea se dă la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria din localitatea de domiciliu a acestora, care o înaintează de îndată la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, primăriei competente pentru încheierea căsătoriei ori se poate prezenta o declarație pe proprie răspundere, autentificată, din care să rezulte că părintele este de acord cu încheierea căsătoriei de către copilul său minor, care a împlinit vârsta de 16 ani.
În cazul în care părinții sunt divorțați, pentru încheierea căsătoriei este necesar consimțământul ambilor părinți .

Numele de familie al soţilor

Odată cu depunerea declaraţiei viitorii soţi declară în faţa ofiţerului de stare civilă numele de familie pe care s-au învoit să-l poarte.
Potrivit prevederilor din Codul Civil, soţii au următoarele posibilități oferite de lege:

Să păstreze fiecare numele pe care l-au avut înainte de căsătorie (Ex. soţul Ionescu – soţia Popescu);
Să ia numele unuia sau altuia dintre soţi (Ex. ambii soţi Ionescu/ sau ambii soţi Popescu);
Să poarte numele lor reunite (Ex. ambii soţi fie Ionescu – Popescu, fie Popescu – Ionescu);
Un soţ poate să îşi păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite.
În termen de 15 zile de la producerea uneia dintre situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b)-j) din Ordonanța de urgență nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, titularul sau reprezentantul legal al acestuia este obligat să solicite serviciului public comunitar de evidență a persoanelor eliberarea unei noi cărți de identitate

Nu este permis ca : Ambii soţi sau unul dintre ei să aleagă un nume pe care nici unul dintre ei nu l-au purtat anterior casatoriei.

În zilele de sărbători legale stabilite prin hotărâre de Guvern ,nu se oficiază căsătorii !

Deasemenea, în situatia în care în baza unui act normativ, pentru anul în curs Guvernul va stabili alte zile libere, nici în acestea din urma nu se vor oficia casatorii

Înregistrarea divorțului pe cale administrativă

Formulare:

Ofițerul de stare civilă constată desfacerea căsătoriei, prin divorț pe cale administrativă, dacă soții sunt de acord cu divorțul și nu au copii minori, născuți din căsătorie sau adoptați.

Cererea de divorț pe cale administrativă se face în scris, se depune și se semnează personal de către ambii soți, în fața ofițerului de stare civilă delegat de la primăria care are în păstrare actul de căsătorie sau pe raza căreia se află ultima locuință comună a soților, potrivit modelului prevăzut în Anexa nr. 62 din Hotărârea nr. 64/2011.

În cererea de divorț fiecare dintre soți declară pe propria răspundere că:
este de acord cu desfacerea căsătoriei;
nu are copii minori cu celălalt soț, născuți din căsătorie sau adoptați împreună cu acesta;
nu este pus sub interdicție;
nu a mai solicitat altor autorități desfacerea căsătoriei,
adresa ultimei locuințe comune
numele pe care fiecare sau, după caz, numai unul dintre aceștia urmează să îl poarte după desfacerea căsătoriei.
La depunerea cererii de divorț, ofițerul de stare civilă delegat solicită soților următoarele documente :
- certificatele de naștere și căsătorie ale soților, în original și în copie;
- documentele cu care se face dovada identității, în original și copie.
Documentele prevăzute mai sus trebuie însoțite și de o declarație dată în fața ofițerului de stare civilă, în situația în care ultima locuință comună declarată nu este aceeași cu domiciliul sau reședința ambilor soți înscris/ă în actele de identitate.

În cazul persoanelor care nu cunosc limba română, depunerea cererii de divorț se face în prezența unui traducător autorizat, iar în cazul persoanelor surdomute, a unui interpret, încheindu-se în acest sens un proces-verbal, al cărui model este prezentat în Anexa nr. 63 din Hotărârea nr. 64 din 26/2011.
- Dovada identității se poate face de către soți cu unul dintre următoarele documente:
- pentru cetățenii români – cartea de identitate, cartea de identitate provizorie, buletinul de identitate sau, în cazul cetățenilor români cu domiciliul în străinătate, pașaport în termenul de valabilitate atât la momentul depunerii cererii, cât și la data eliberării certificatului de divorț;
- pentru cetățenii Uniunii Europene sau ai Spațiului Economic European – documentul de identitate sau pașaportul emis de statul aparținător;
pentru apatrizi – pașaport emis în baza Convenției privind statutul apatrizilor din anul 1954, însoțit de permisul de ședere temporar sau permanent, după caz;
- pentru cetățenii străini din statele terțe – pașaportul emis de statul ai cărui cetățeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României; viza trebuie să fie valabilă atât la data depunerii, cât și la data eliberării certificatului de divorț;
- pentru cetățenii străini cărora li s-a acordat o formă de protecție în România – documentul de călătorie emis în baza Convenției de la Geneva din 1951 sau, după caz, documentul de călătorie pentru străinii care au obținut protecție subsidiară – protecție umanitară condiționată;
- pentru cetățenii străini solicitanți de azil în România – pașaportul emis de statul ai cărui cetățeni sunt, însoțit de documentul temporar de identitate.
Termene şi Taxe

Ofițerul de stare civilă delegat înregistrează cererea de divorț în ziua în care a fost primită și acordă soților un termen de 30 de zile calendaristice, calculate de la data depunerii cererii, pentru eventuala retragere a acesteia.

La expirarea termenului de 30 de zile calendaristice, ofițerul de stare civilă delegat verifică dacă soții stăruie să divorțeze și dacă, în acest sens, consimțământul lor este liber și neviciat, solicitând soților o declarație, potrivit modelului stabilit în anexa nr. 64 din HG 64 / 2011 .

În situația în care ambii soți sau numai unul dintre aceștia înțeleg/înțelege să renunțe la divorț, completează o declarație, potrivit modelului stabilit în anexa nr. 65 din HG 64 / 2011 .

Dacă soții nu se prezintă împreună, după termenul prevăzut mai sus, dosarul de divorț se clasează, prin întocmirea unui referat, potrivit modelului stabilit în anexa nr. 66 din HG 64 / 2011 .

Pentru divorţul prin acordul părţilor, a fost instituită, prin H.C.L. Nr.485/2017 o taxă specială în cuantum de 500 lei care se plăteşte la casieria instituţiei .

Renunţarea de către ambii soţi sau numai de către unul dintre aceştia la divorţ, NU atrage după sine şi restituirea taxei speciale menţionată mai sus.

Înregistrarea decesului

Formulare:

Întocmirea actului de deces se face de ofițerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor/primăriei unității administrativ-teritoriale/misiunii diplomatice sau oficiului consular de carieră al României în a cărui/cărei rază/circumscripție consulară s-a produs decesul, pe baza certificatului medical constatator al decesului și a declarației verbale făcute de oricare dintre membrii familiei decedatului sau, în lipsa acestora, de una dintre următoarele persoane:

medicul sau alt cadru din unitatea sanitară unde s-a produs decesul;
orice persoană care are cunoștință despre deces.

Declarantul va depune certificatul medical constatator al decesului, documentul de identitate și, după caz, documentul de evidență militară ale celui decedat.

Certificatul medical constatator al decesului, în care se consemnează cauza decesului și data decesului în format an, lună, zi, se întocmește și se semnează de către medicul care a făcut constatarea.

Termene legale pentru înregistrarea decesului

Declararea decesului se face în termen de 3 zile de la data încetării din viață a persoanei.
Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum și în cazul găsirii unui cadavru, pentru întocmirea actului de deces este necesară și dovada eliberată de poliție sau de parchet, din care să rezulte că una dintre aceste autorități a fost sesizată despre deces.
În situațiile prevăzute la punctul (2), prin excepție de la prevederile puctului (1), termenul de 3 zile de declarare a decesului se calculează de la data eliberării certificatului medical constatator al decesului.
În cazul în care decesul nu a fost declarat în termenul prevăzut la punctul (1) sau, după caz, punctul (3), întocmirea actului de deces se face, în România, cu aprobarea parchetului și, în străinătate, dacă autoritățile competente din statul unde s-a produs decesul confirmă că nu au obiecții cu privire la înregistrarea decesului cetățeanului român la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României.

După întocmirea actului de deces, ofițerul de stare civilă poate elibera declarantului, la cerere scrisă, o adeverință de înhumare sau de incinerare a cadavrului.

Acte necesare pentru inregistrarea decesului când acesta survine din cauze naturale

Odată cu declarația de deces, declarantul depune următoarele acte:

certificatul medical constatator al decesului, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, semnătura și parafa medicului care a făcut constatarea, sigiliul/ștampila unității sanitare, în care trebuie consemnată cauza decesului , fără prescurtări , înscrisă cu majuscule
certificatul de naștere și de căsătorie, după caz;
actul de identitate al decedatului;
livretul militar sau, după caz,adeverința de recrutare a celui decedat;
actul de identitate al declarantului.

În cazurile în care declarantul nu poate prezenta certificatele de stare civilă și/sau actul de identitate al persoanei decedate, acesta declară, în scris, motivul neprezentării acestora, precum și datele de stare civilă ale decedatului.

Acte necesare pentru inregistrarea decesului când acesta se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente

Odată cu declarația de deces, declarantul depune următoarele acte:

certificatul medical constatator al decesului, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, semnătura și parafa medicului care a făcut constatarea, sigiliul/ștampila unității sanitare, în care trebuie consemnată cauza decesului , fără prescurtări , înscrisă cu majuscule
certificatul de naștere și de căsătorie, după caz;
actul de identitate al decedatului;
livretul militar sau, după caz,adeverința de recrutare a celui decedat;
actul de identitate al declarantului.
dovada eliberată de poliție sau de parchet, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 31 din HG 64 / 2011, din care să rezulte că una dintre aceste autorități a fost sesizată despre deces.

Întocmirea actului de deces privind cadavrul cu identitate necunoscută

Întocmirea actului de deces privind un cadavru găsit se face de ofițerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor/primăriei unității administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază a fost găsit.

Înregistrarea cadavrului neidentificat se va face pe baza documentelor prevăzute mai sus, precum și a procesului-verbal întocmit de medic, care va cuprinde :

Vârsta și sexul,
locul unde a fost găsit cadavrul,
data decesului în format an, lună, zi și cauza decesului

Adeverința de înhumare se eliberează într-un singur exemplar. În cazul în care declarantul decesului nu mai deține adeverința de înhumare sau de incinerare, la solicitarea scrisă a acestuia sau a altei persoane care justifică un interes legitim se eliberează o altă adeverință.

Întocmirea actului de deces, în baza unei hotărâri judecătorești definitive declarative de moarte

Întocmirea actului de deces, în baza unei hotărâri judecătorești definitive declarative de moarte, se face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, după caz, de către ofițerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau primăriei unității administrativ-teritoriale de la ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat mort .

Înregistrarea decesului în situația prevăzută mai sus se face numai în baza hotărârii judecătorești definitive declarative de moarte, în care este prevăzută data decesului în format an, lună, zi, precum și ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat mort.

(2) În cazul hotărârilor judecătorești incomplete, ofițerul de stare civilă sau, după caz, persoana interesată solicită instanței stabilirea datei decesului conform art. 49 alin. (2) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare și/sau stabilirea ultimului domiciliu cunoscut al celui declarat mort .

Timp necesar pentru depunere/înregistrare și eliberare a certificatului DE DECES este de 30-40 minute.

Rectificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe marginea acestora

Atunci când sunt înregistrate faptele şi actele de stare civilă se pot produce erori, care pot afecta conţinutul actului de stare civilă.

Noţiunea de GREŞEALĂ, din punct de vedere al rectificării, cuprinde erorile materiale comise cu ocazia scrierii sau transcrierii declaraţiilor făcute în faţa ofiţerului de stare civilă.

Aceste erori pot fi îndreptate, folosindu-se procedura administrativă a rectificării actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora, în temeiul unei dispoziţii a primarului care are în păstrare actul de stare civilă.

Rectificarea urmăreşte să pună de acord actul de stare civilă cu documentele depuse cu ocazia inregistrarii evenimentului.

Cererea de rectificare a actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea, însoțită de actele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau la primăria unității administrativ-teritoriale care are in păstrare actul de stare civilă ori, după caz, la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau la primăria de la locul de domiciliu. Cererea se soluționează într-un termen estimat de 30 de zile

Rectificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe marginea acestora se face în temeiul dispoziției primarului unității administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, cu avizul prealabil al S.P.C.J.E.P.; în funcție de rezultatul verificărilor, se emit dispoziții de admitere sau de respingere

Rectificarea unor rubrici din actul de stare civilă

presupune îndreptarea unor erori materiale comise cu ocazia înregistrărilor de stare civilă și se face prin bararea textului greșit cu o linie orizontală și înscrierea, cu cerneală roșie, deasupra, a noului text.
La rubrica “Mențiuni” se înscriu numărul și data dispoziției primarului unității administrativ-teritoriale care a emis-o, precum și conținutul rectificării.

Situaţii în care este necesară rectificarea actelor de stare civila

Actele de stare civilă întocmite ca urmare a transcrierii/înscrierii în registrele de stare civilă române a certificatelor sau extraselor de stare civilă încheiate în străinătate se rectifică numai în următoarele situații:

când eroarea se datorează autorităților locale străine care au înregistrat inițial actul și persoana interesată prezintă documentul eliberat de autoritățile străine, cu îndeplinirea cerințelor prevăzute la art. 93 alin. (2) și (3) din HG nr. 64/2011
când eroarea se datorează ofițerului de stare civilă care a înscris/a transcris actul;
când eroarea se datorează traducerii prezentate